Baroul Bacau

Raspunderea Administrativa
Aspecte practico-stiintifice in drept comparat,
Republica Moldova si Romania

Procedura aprobarii tacite

Botomei Vasile, doctorand in drept

Sergiu Cobaneanu, doctor in drept,
profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova

„In scopul eficientizarii relatiilor dintre cetatean si unitatile administrativ teritoriale din Republica Moldova, se propune de catre doctorand, crearea unor norme de reglementare, prin care sa se asigure o eficientizare in obtinerea de catre cetateni a autorizatiilor aflate in competenta institutiilor de stat.
Propunerile de lege ferenda cu privire la procedura aprobarii tacite, merita analizate si abordate la nivel stiintific, in scopul imbunatatirii si al perfectionarii continue a sistemului legislativ, aflat in coerenta cu normele din Uniunea Europeana.”

Introducerea in cadrul legislativ din Republica Moldova a procedurii aprobarii tacite, ca modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice si organisme asimilate acestora, si imbunatatirea procedurii aprobarii tacite reglementata in Romania prin OUG 27/2003.

Prin analiza stiintifica in materia controlului administrativ si a raspunderii administrative, cu referire la functionarii si autoritatile publice din statul moldovean, constat existenta unei lacune in cadrul legislativ din Republica Moldova, in ceea ce priveste procedura aprobarii tacite.
Procedura aprobarii tacite trebuie abordata prin prisma principiului de combatere a coruptiei din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale si a institutiilor de drept public, prevazute cu competente de eliberare a unor acorduri, avize, licente si autorizatii, reglementate in drept, prin sistemul legislativ moldovean.
In categoria organsimelor asimilate autorităţilor administraţiei publice, se subscriu si organele de organizare si functionare a profesiilor liberale care coordoneaza serviciile conexe activitatilor de justitie.
Referirea se face la obtinerea autorizatiei de exercitare a profesiei de avocat, care prin raportare la activitatea efectuata se asimileaza unui serviciu de interes public, pentru care persoanele interesate trebuie sa urmeze o procedura de inscriere, prevazuta in Legea de organizare si functionare a profesiei de avocat, si in Statutul Profesiei de Avocat.
Implementarea in cadrul legislativ din Republica Moldova a procedurii aprobarii tacite, se impune pentru urmatoarele motive:
-inlaturarea barierelor administrative din mediul de afaceri;
-responsabilizarea autoritatilor administratiei publice in vederea respectarii termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizatiilor;
-impulsionarea dezvoltarii economice prin oferirea unor conditii cat mai favorabile intreprinzatorilor, implicand costuri de autorizare cat mai reduse;
-combaterea coruptiei prin diminuarea arbitrariului in decizia administratiei;
-promovarea calitatii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative.
Procedura aprobarii tacite in Republica Moldova, este necesar a se aplica tuturor autorizatiilor emise de autoritatile publice, cu exceptia celor emise in domeniul activitatilor nucleare, regimul armelor de foc, munitiilor si explozibililor, regimul drogurilor si precursorilor, precum si autorizatiilor din domeniul sigurantei nationale.
Cadrul legislativ de implementare a procedurii aprobarii tacite, se face printr-o ordonanta de urgenta emisa de Guvernul Republicii Moldova, determinata de urgenta intrarii in vigoare a procedurii aprobarii tacite, urmand a fi supusa spre dezbatere in Parlamentul Moldovean, in vederea aprobarii prin lege.
Pentru exemplificarea termenilor ce se folosesc in procedura de aprobare tacita, termenii si expresiile folosite au urmatorul inteles:
-autorizatie: actul administrativ emis de autorităţile administraţiei publice prin care se permite solicitantului desfăşurarea unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noţiunea de autorizaţie include şi avizele, licenţele, permisele, aprobările sau alte asemenea acte administrative;
-procedura aprobarii tacite: procedura prin care autorizaţia este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii.
Prin aceasta procedura, Statul Moldovean trebuie sa oblige autoritatile administratiei publice care au competenta de a emite autorizatii, de a afisa la sediul acestora si respectiv pe pagina proprie de internet, pentru fiecare tip de autorizatie, informatiile necesare in vederea obtinerii acestora, astfel:
a) formularul cererii care trebuie completată de către solicitant, precum şi modul de completare a acesteia;
b) lista cu toate documentele necesare pentru eliberarea autorizaţiei şi modul în care acestea trebuie prezentate autorităţii administraţiei publice;
c) toate informaţiile privind modul de întocmire a documentelor şi, dacă este cazul, indicarea autorităţilor administraţiei publice care au competenţa de a emite acte administrative ce fac parte din documentaţia ce trebuie depusă, precum: adresa, numărul de telefon sau fax, programul de lucru cu publicul.
Aceste informaţii vor fi prezentate într-o formă clară, indicându-se, dacă este posibil, exemple concrete.
Autorităţile administraţiei publice din Republica Moldova, trebuie sa elaboreze ghiduri privind procedura de autorizare şi constituirea documentaţiei care stă la baza emiterii unei autorizaţii.
În scopul simplificării procedurilor administrative, autorităţile administraţiei publice din Republica Moldova, trebuie sa efectueze o analiză a tuturor condiţiilor cerute pentru emiterea autorizaţiilor şi sa identifice acele condiţii care nu sunt absolut necesare, în vederea eliminării sau a înlocuirii acestora cu declaraţii pe propria răspundere.
Autorizaţia se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului într-un termen prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizaţii.
Dacă nu se prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.
Solicitantul autorizaţiei va depune, o dată cu cererea, documentaţia completă, întocmită potrivit prevederilor legale din Republica Moldova, care reglementează procedura de autorizare respectivă şi potrivit informaţiilor furnizate de autoritatea administraţiei publice.
În cazul în care se constată o neregularitate a documentaţiei depuse, autoritatea administraţiei publice va notifica acest fapt solicitantului autorizaţiei cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii, dacă acest termen este mai mare de 15 zile, sau cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea autorizaţiei, dacă acest termen este mai mic de 15 zile.
Autoritatea administraţiei publice va preciza totodată şi modul de remediere a neregularităţii constatate.
După ce va expira termenul stabilit de lege pentru emiterea autorizaţiei, şi în lipsa unei comunicări scrise din partea autorităţii administraţiei publice, solicitantul poate desfăşura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea.
Pentru obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea activităţii, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa autorităţii în cauză sau direct instanţei judecătoreşti.
În situaţia în care solicitantul s-a adresat autorităţii administraţiei publice în cauză, îi va aduce la cunoştinţă existenţa cazului de aprobare tacită cu privire la autorizaţie şi va solicita eliberarea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii.
Daca autoritatea administraţiei publice respectivă, nu răspunde sau refuză să elibereze documentul oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, solicitantul se poate adresa instanţei judecătoreşti.
Cererea de chemare în judecată a autorităţii administraţiei publice având ca obiect constatarea aprobării tacite, este scutită de taxa de timbru si se introduce la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, urmand ca instanţa sa soluţioneze cererea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Reclamantul trebuie sa depuna la instanţă, anexată la cererea de chemare în judecată, copia cererii de autorizare cu numărul şi data înregistrării la autoritatea administraţiei publice pârâte.
Dacă instanţa constată existenţa unui răspuns din partea autorităţii administraţiei publice sau, după caz, a unei notificări cu data poştei anterioara expirării termenului legal pentru emiterea autorizaţiei, va respinge cererea reclamantului.
În cazul în care instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de procedura aprobarii tacite, va pronunţa o hotarare prin care obligă autoritatea administraţiei publice să elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfăşoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie.
Hotărârile pronuntate sunt irevocabile.
Dacă, în urma admiterii acţiunii, autoritatea administraţiei publice nu îndeplineste obligatia eliberarii documentului oficial prin care se permite solicitantului să desfăşoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie, în termenul stabilit prin hotărârea judecătorească, la cererea reclamantului, instanţa poate obliga conducătorul autorităţii administraţiei publice în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia, la plata unei amenzi judiciare reprezentând 30% din veniturile pe care le realizeaza conducătorul autorităţii administraţiei publice in functia detinuta, precum şi la plata unor despăgubiri pentru daunele cauzate prin întârziere.
Masura aplicarii amenzilor cominatorii, constituie si actul de sesizare a organelor de cercetare penala, care va fi comunicat la parchet, pentru declansarea procesului penal, sub aspectul savarsirii infractiunii de neexecutare a hotararii judecatoresti, reglementata ca sanctiune penala in Legea contenciosului administrativ din Romania, nr.554/2004, potrivit art.24, pct.3, in concurs cu infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Hotararea judecatoreasca pronuntata de instanta de contencios administrativ de aplicare a amenzii judiciare, in cota procentuala stabilita din salariul minim net pe economie, pentru fiecare zi de intarziere, se comunica din oficiu catre Administratia Finantelor Publice din circumscriptia teritoriala in care functioneaza autoritatea publica debitoare, in scopul executarii potrivit regulilor de procedura fiscala, prin somatii si emiterea de titlu executoriu, la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somatiei de executare.
Impotriva actelor de executare, debitorul va putea introduce actiune in fata instantelor competente de solutionare a contestatiilor la executare.
Competenta de solutionare a contestatiilor la executare, derivate din executarea creantelor pentru bugetul de stat, revine potrivit principiului specializarii, instantelor de contencios administrativ.
Debitorul obligatiei va putea cere pe procedura de ordonanta presedentiala, instantei competente cu solutionarea contestatiei la executare, in propriul proces sau intr-o actiune separata, suspendarea actelor de executare, pana la ramanerea irevocabila a hotararii pronuntata de instanta de contencios administrativ, de obligatie la plata amenzilor judiciare a debitorului, in conditiile de plata a unei cautiuni, in valoare de 10 salarii ale conducatorului autoritatii publice, raportat la venitul realizat la data introducerii actiunii de catre petent.
Cererea de obligare la plata amenzii judiciare se judeca de urgenta si este scutită de taxa de timbru, iar hotărârea instantei va putea fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Dacă se va solicita aplicarea amenzii judiciare, conducătorul autorităţii administraţiei publice poate chema în garanţie persoanele vinovate de neexecutarea hotărârii, iar pentru recuperarea despăgubirilor acordate şi suportate de autoritatea administraţiei publice, conducătorul acesteia va putea introduce acţiune împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotărârii.
Fapta funcţionarului public sau a personalului contractual din vina căruia autoritatea administraţiei publice nu a răspuns în termenul prevăzut de lege, va constitui abatere disciplinară sau, dupa caz, infracţiune, urmand sa angajeze şi răspunderea materială, civilă sau penală, după caz, a funcţionarului public.
Fapta solicitantului de a invoca în faţa unei autorităţi sau instituţii publice existenţa unei autorizări ca urmare a procedurii aprobării tacite, omiţând cu ştiinţă prezentarea răspunsului sau a notificării primite în cadrul procesului de autorizare potrivit, constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal moldovean.
În cazul în care, după obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, autoritatea administraţiei publice constată neîndeplinirea unor condiţii importante prevăzute pentru eliberarea autorizaţiei, nu va putea anula documentul.
Autoritatea in cauza va avea obligatia de a notifica titularului, în cel mult 3 luni de la data expirării termenului legal pentru emiterea autorizaţiei, neregularităţile constatate, modul de remediere a tuturor deficienţelor identificate, precum şi termenul în care titularul trebuie să respecte această obligaţie.
Acest termen nu poate fi mai mic de 30 de zile.
Autoritatea administraţiei publice va anula documentul oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, acordat potrivit procedurii reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă, în cazul în care constată neîndeplinirea unor condiţii care aduc o gravă atingere interesului public, siguranţei naţionale, ordinii sau sănătăţii publice şi care nu pot fi remediate sau în cazul în care deficienţele identificate nu au fost remediate în termenul stabilit.
Împotriva actului administrativ prin care se anulează documentul oficial titularul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, potrivit procedurii de judecata in contencios administrativ din Republica Moldova.
Procedura aprobarii tacite din Romania se impune a fi modificata, si completata prin adoptarea propunerilor de lege ferenda enuntate, cu referire la urmatoarele:
1)Modificarea art.12, pct.1 din OUG 27/2003, referitor la sanctiunile aplicate conducatorului autoritatii administratriei publice.
Obligatia la plata unei amenzi judiciare, reprezentand 20% din salariul minim net pe economie pentru fiecare zi de intarziere, este neproportionala cu gravitatea faptei.
Astfel, cuantumul de 20% trebuie ridicat la 30%, iar raportarea acestui procent trebuie facuta la valoarea veniturilor realizate de conducatorul autoritatii publice in cauza, din luna anterioara cererii de chemare in judecata.
Astfel, instanta va cita in proces institutia parata, chemata in solidar cu conducatorul acesteia, impreuna cu un exemplar de pe cererea de chemare in judecata si de pe actele doveditoare, cu mentiunea pentru conducatorul unitatii, de a comunica pana la termenul stabilit in proces, care este valoarea veniturilor realizate de conducatorul acesteia, din luna anterioara cererii de chemare in judecata.
Aceasta raportare se impune a fi facuta la veniturile realizate de conducatorul unitatii deoarece, pentru crearea proportionalitatii raspunderii, sanctiunea trebuie aplicata la valoarea veniturilor realizate si nu prin raportare la salariul minim net pe economie.

2)Introducerea pct.4 la art.12 din OUG 27/2003.
Astfel, masura aplicarii amenzilor cominatorii, constituie si actul de sesizare a organelor de cercetare penala, care va fi comunicat la parchet, pentru declansarea procesului penal, sub aspectul savarsirii infractiunii de neexecutare a hotararii judecatoresti, reglementata ca sanctiune penala in Legea contenciosului administrativ din Romania, nr.554/2004, potrivit art.24, pct.3, in concurs cu infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
3)Introducerea pct.5 la art.12 din OUG 27/2003.
Hotararea judecatoreasca pronuntata de instanta de contencios administrativ de aplicare a amenzii judiciare, in cota procentuala stabilita din salariul minim net pe economie, pentru fiecare zi de intarziere, se comunica din oficiu catre Administratia Finantelor Publice din circumscriptia teritoriala in care functioneaza autoritatea publica debitoare, in scopul executarii potrivit regulilor de procedura fiscala, prin somatii si emiterea de titlu executoriu, la expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea somatiei de executare.
4) Introducerea pct.6 la art.12 din OUG 27/2003.
Impotriva actelor de executare, debitorul va putea introduce actiune in fata instantelor competente de solutionare a contestatiilor la executare.
5)Introducerea pct.7 la art.12 din OUG 27/2003.
Competenta de solutionare a contestatiilor la executare, derivate din executarea creantelor pentru bugetul de stat, revine potrivit principiului specializarii, instantelor de contencios administrativ.
6)Introducerea pct.8 la art.12 din OUG 27/2003.
Debitorul obligatiei va putea cere pe procedura de ordonanta presedentiala, instantei competente cu solutionarea contestatiei la executare, in propriul proces sau intr-o actiune separata, suspendarea actelor de executare, pana la ramanerea irevocabila a hotararii pronuntata de instanta de contencios administrativ, de obligatie la plata amenzilor judiciare a debitorului, in conditiile de plata a unei cautiuni, in valoare de 10 salarii ale conducatorului autoritatii publice, raportat la venitul realizat in luna anterioara cererii de chemare in judecata.
Suma achitata cu titlu de cautiune se constituie venit la bugetul statului, si nu se restituie persoanei care a achitat-o, in conditiile in care prin exercitarea caii de atac de catre debitor, hotararea instantei de fond ramane irevocabila.
Practica aplicata in cadrul legislativ din Statul Roman, privind aplicarea procedurii aprobarii tacite, reglementata in Romania prin OUG 27/2003, a dovedit eficientizarea activitatii din cadrul autoritatilor administratiei publice, eficientizarea raspunderii administrative a functionarilor pentru neindeplinirea intocmai si la timp a obligatiilor din raporturile de serviciu.
Propunerea facuta pentru Statul Moldovean, este o imbunatatire a procedurii de aprobare tacita practicata in Statul Roman, ca o expresie a practicii judiciare in domeniu.
Actiunile inregistrate pe rolul instantelor judecatoresti, cu obiect aprobare tacita, au un procentaj de reusita de 100%, pentru toate cauzele in care petitonarul a probat in fata instantei ca a respectat procedura de inregistrare a actelor necesare autorizarii desfăşurarii unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, avand in vedere ca in solutionarea acestor litigii, judecatorii nu au atributul decat sa constate veridicitatea actelor inregistrate, fara a mai fi necesara administrarea de alte materiale probatorii, care sa conduca la tergiversarea solutionarii cauzei.

Bibliografie:
1. OUG 27/2003, privind procedura aprobarii tacite din Romania.

Drd.Botomei Vasile 31.03.2008

” Raspunderea administrativa.
Aspecte practico-stiintifice in plan comparat,
Republica Moldova si Romania ”

Raspunderea administrativa a magistratilor

Botomei Vasile, doctorand in drept
Recenzent: Sergiu Cobaneanu, doctor in drept, profesor universitar, Univeristatea de Stat din Moldova

„Lucrarea trateaza aspecte de drept comparat, cu referire la unele aspecte de imbunatatire a sistemului legislativ, de eficientizare a raspunderii administrative a magistratilor.
Propunerile merita analizate, printr-o abordare stiintifica a imbunatatirilor legislative propuse de doctorand, acestea venind in contextul in care s-au inmultit procesele aflate pe rolul CEDO.
Obligarea Republicii Moldova la plata despagubirilor civile, ca rezultat al proceselor castigate de cetateni in contradictoriu cu statul, creeaza premise de reflexie pentru eficientizarea raspunderii administrative, pentru o mai buna corelare de catre magistrati a normelor de drept intern, cu legislatia europeana.”

In Romania, la fel ca si in Republica Moldova, notiunea de raspundere administrativa a magistratilor, este pur formala, deoarece in realitate, acestia nu sunt supusi unui control administrativ eficient din partea institutiilor cu atributii de control pe linia puterii judecatoresti.
Atat in statul roman cat si in statul moldovean, plangerile formulate de catre petitionarii din procese impotriva magistratilor din complet, nu imbraca forma unui control care sa declanseze o cercetare administrativa eficienta in conditiile de respectare a principiilor de contradictorialitate cu partile litigante, al principiului oralitatii, publicitatii, al principiului aflarii adevarului si al garantarii dreptului la aparare.
Practica din instantele judecatoresti din Romania si Republica Moldova, este de a trata cu superficialitate judecarea cauzelor de recuzare inregistrate impotriva membrilor din complet.
Opinez ca atat legislatia din statul roman, cat si din statul moldovean, trebuie imbunatatita in materia raspunderii magistratilor.
Propun urmatoarele concepte de imbunatatire a sistemului judiciar, astfel:
Cererile de recuzare formulate impotriva magistratilor, atat din statul roman, cat si din statul moldovean, sa faca obiectul unor procese cu respectarea tuturor normelor de procedura prevazute de Codurile de procedura din fiecare stat.
Termenele si procedura de solutionare a acestor cereri, sa urmeze modelul cererilor de judecata pe procedura ordonantei presedintiale.
In aceste conditii, petitionarii se vor putea apara prin proba cu inscrisuri, proba cu martori, proba cu interogatoriu in fata instantei de judecare a cererii de recuzare, pentru a se asigura mentinerea sau indepartarea dintr-un proces a magistratilor care judeca cu impartialitate sau interes in cauza.
Aceasta conceptie se subscrie principiului de drept constitutional consacrat atat in Constitutia Romaniei, cat si in Constitutia Republicii Moldova, potrivt caruia:
“Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”;
“Nimeni nu este mai presus de lege”.
In realitate, petitionarii, atat din statul roman, cat si din statul moldovean, au dreptul constitutional de petitionare, potrivit caruia legea prevede dreptul de a inregistra petitii impotriva magistratilor, la Consiliul Superior al Magistraturii din fiecare stat.
Aceasta este doar o prevedere formala, deoarece nu este prevazuta nici o cale de control administrativ asupra modalitatii de solutionare a petitiilor inregistrate de petitionari la institutiile de control ale activitatii magistratilor.
Sustin conceptul de eficientizare a raspunderii administrative a magistratilor, care sa se faca prin crearea cadrului institutional de judecare a plangerilor formulate impotriva magistratilor in complete de judecata stabilite atat in Republica Moldova, cat si in Romania, de catre Consiliul Superior al Magistraturii.
Astfel, in egala masura, atat petitionarii cat si magistratii, sa se bucure de egalitate in drepturi in fata legii, in fata autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, indiferent daca paratii sunt magistrati, iar petitionarii sunt simpli subiecti de drept, care nu fac parte din sistemul juridic.
Acest concept se subscrie in normele constitutionale prevazute atat in Constitutia Statului Roman, cat si in Constitutia Statului Moldovean, fiind necesar un dublu grad de jurisdictie in solutionarea plangerilor formulate de catre petitionari.
In Romania, avem exemple in care se constata, pe baza cercetarii administrative efectuata de catre inspectia juridica din cadrul CSM, ca judecatorul din dosar se face vinovat de neglijenta, se emite raspuns petentului in acest sens, insa se motiveaza ca nu s-a aplicat nici o masura administrativa fata de judecator.
Aceasta motivare nu permite exercitarea de catre petitionar, a vreunei cai de atac impotriva unei hotarari judecatoresti care este probata prin rezultatul trimis de inspectia judiciara, ca a fost pronuntata prin nerespectarea normelor de procedura si prin neglijenta in serviciu in desfasurarea activitatii de catre judecator.
Desi se constatata neglijenta in serviciu a judecatorului de caz, asupra acestuia nu se ia nici o masura disciplinara, mai mult decat atat, hotararea pronuntata de judecator ramanee irevocabila prin respingerea recursului de catre instanta de control judiciar.
In plan comparat, situatia de fapt si de drept din Romania, se identifica cu situatia de fapt si de drept din Republica Moldova.
In Republica Moldova, cursul unei cercetari administrative, incepe pe baza sesizarii inregistrata la CSM, dupa care inspectia judiciara din cadrul CSM, pe baza rezultatului constatat claseaza cauza sau incheie un referat de propunere de aplicare a sanctiunii administrative, prin care sesizeaza Colegiul disciplinar din cadrul CSM.
Nu se mentioneaza in Legea 947-XIII/1996, modificata si completata inclusiv pana la data de intrare in vigoare a Legii 247-XVI din 21.07.2006, in vigoare din 10.11.2006, termenul de solutionare al sesizarii, de la data inregistraraii cauzei, insa se mentioneaza expres in art.21, pct.2, termenul de o luna de zile pentru validarea de catre CSM a propunerilor efectuate de Colegiul Disciplinar.
Sub acest aspect, apreciez ca se impune in scopul eficientizarii raspunderii administrative, precizarea expresa a termenului maxim de solutionare.
Apreciez ca termenul de 30 de zile este un termen de referinta, care poate fi urmat.
Colegiul disciplinar, in conditiile in care este investit, are competenta de a propune masuri administrative, care din punct de vedere procedural se inainteaza spre validare la Consiliul Superior al Magistraturii, care functioneaza de aceasta data ca o instanta de judecata.
Hotararile (avizele) Colegiului Disciplinar, urmeaza procedura de validare in cadrul CSM, prin remiterea acestora in termen de 7 zile de la data de expirare a termenului de contestatie.
Art.21, (3), prevede ca Consiliul Superior al Magistraturii poate invita, după caz, la şedinţa sa membrii colegiului de calificare sau ai colegiului disciplinar, precum şi persoanele a căror problemă se examinează.
Din economia acestui text de lege, rezulta ca CSM poate invita, dupa caz, pe membrii colegiului disciplinar, precum si persoanele a carror probleme sa examineaza.
Apreciez ca art.21, (3), trebuie modificat, in sensul de a se stabili obligativitatea CSM de a invita la sedinta pe urmatorii:
-reprezentantul Colegiului Disciplinar, care in functie de pozitia pe care a adoptat-o colegiul, trebuie sa joace rolul de sustinator al solutiei pronuntata de colegiul disciplinar, dupa modelul si rolul pe care il are procurorul in cadrul procesului penal, atunci cand rezolutiile dispuse de catre parchet sunt contestate prin plangeri impotriva solutiilor in fata instantelor de judecata, asemenea ca si rolul de sustinere pe care il are procurorul in fata instantei de judecata, cand procesul penal ajunge pe rolul instantelor judecatoresti prin punerea in miscare a actiunii penale fata de un subiect de drept.
- din categoria persoanelor a caror problema se examineaza, in mod obligatoriu sa fie invitati in fata comisiei de disciplina, atat magistratul parat cat si petitionarul reclamant.
Prin aceasta modalitate se asigura garantarea unui proces echitabil, din stadiul de solutionare a cauzei direct in fata Consiliului Superior al Magistraturii.
Desi interpretarea este generica in ceea ce priveste sintagma „precum si persoanele a caror problema se examineaza”, din punct de vedere al interpretarii apreciez ca in categoria acestor persoane se subscriu atat magistratul parat cat si petentul reclamant.
CSM decide in conformitate cu dispozitiile art.21, 22 si 23 din Legea 947-XIII/1996, modificata si completata, urmatoarele:
„Articolul 21. Validarea hotărarilor emise de colegiul de calificare şi de colegiul disciplinar.
1)Hotărarile (avizele) colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar care nu au fost atacate se remit, în termen de 7 zile, spre validare Consiliului Superior al Magistraturii.
(2)Hotărarile se validează în termen de o lună de la data primirii materialelor respective în Consiliul Suprem al Magistraturii.
(3)Consiliul Superior al Magistraturii poate invita, după caz, la şedinţa sa membrii colegiului de calificare sau ai colegiului disciplinar, precum şi persoanele a căror problemă se examinează.
(4)După examinarea problemei, Consiliul Superior al Magistraturii decide:
a) validarea hotărarilor (avizelor) colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar;
b) modificarea hotărarilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar sau casarea lor şi adoptarea de noi hotărari;
c) casarea hotărarilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar şi încetarea procedurii pe dosar.
(5) În caz de modificare a hotărarilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar sau de casare a lor şi adoptare de noi hotărîri, Consiliul Superior al Magistraturii poate conferi judecătorului un alt grad de calificare sau aplica o sancţiune disciplinară în condiţiile legii.
(6) Pentru a i se conferi judecătorului gradul superior de calificare sau a-l elibera din funcţie, Consiliul Superior al Magistraturii înaintează Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului propunerile respective.
(7) Prevederile alineatelor (5) şi (6) se aplică la examinarea contestaţiilor împotriva hotărarilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar în condiţiile art.22 din prezenta lege.
Articolul 22. Examinarea contestaţiilor împotriva hotărîrilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar
(1) Contestaţiile împotriva hotărîrilor adoptate de colegiul de calificare şi de colegiul disciplinar se examinează cel mult într-o lună de la data primirii materialelor în Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Data examinării contestaţiilor se comunică din timp persoanelor interesate.
(3) După examinarea contestaţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide:
a) menţinerea fără modificare a hotărîrilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar;
b) modificarea hotărîrilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar;
c) casarea hotărîrilor colegiului de calificare şi ale colegiului disciplinar şi încetarea procedurii pe dosar.
Articolul 23. Asigurarea inviolabilităţii judecătorului
(1) În cazul examinării propunerii Procurorului General de a se intenta dosar penal împotriva judecătorului, de a fi tras la răspundere penală, de a fi reţinut, arestat şi adus forţat, Consiliul Superior al Magistraturii va adopta, în temeiul principiului inviolabilităţii judecătorului, o hotărîre prin care:
a) va da acordul;
b) va refuza acceptul.
(2) La examinarea problemelor indicate la alin. (1), Procurorul General nu poate participa la deliberare.
Articolul 24. Adoptarea de hotărîri
(1) Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărari cu votul majorităţii membrilor săi.
(2) Votarea se efectuează în lipsa persoanei al cărei caz este examinat şi în lipsa celorlalţi invitaţi.
(3) Hotărarea se expune în scris şi se semnează de preşedintele şedinţei.
(4) În cazul în care un membru al Consiliului Superior al Magistraturii face opinie separată, aceasta va fi motivată şi se va anexa la hotărare fără a i se da citire.
(5) În cazul în care Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile prevăzute la art. 21 şi 22, membrul la propunerea căruia sau din iniţiativa căruia a fost intentată procedura disciplinară nu participă la deliberare.
(6) Toate hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii se publică pe pagina web din internet a acestuia.”
Contestarea hotararilor adoptate de CSM din Republica Moldova, se face la Curtea Suprema de Justitie, de orice persoana interesata, in termen de 15 zile din momentul comunicarii, in conformitate cu art.25 din Legea 947-XIII/1996, modificata si completata:
„Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile din momentul comunicării.”
Nu se prevede in aceasta lege, obligativitatea mentionarii pe fiecare solutie, pronuntata in egala masura, atat de colegiul disciplinar, cat si de CSM, prevederea ca in dispozitivul hotararii, sa se mentioneze termenul de contestatie si locul depunerii acesteia.
Sub acest aspect, apreciez ca se impune efectuarea de precizari in acest sens, deoarece in lipsa unor mentiuni exprese, petitionarul poate sa inteleaga ca solutia ce i-a fost comunicata nu mai are alte cai de atac, si in genere aceasta procedura vatameaza dreptul persoanei vatamate.
In plan comparat, legea CSM din Republica Moldova, este din nou un model de urmat pentru Romania, ca rezultat al eficientizarii raspunderii administrative pentru magistrati.
Desi sistemul legislativ din Republica Moldova este superior celui din Romania, in privinta conceptului de raspundere administrativa a magistratilor si a procedurii de judecata a acesteia, totusi se remarca o problema pentru statul moldovean, din cauza proceselor pierdute in fata instantelor internationale, care constituie un prejudiciu material care afecteaza grav bugetul Republicii Moldova, prin despagubirile civile suportate din bugetul statului.
Aceste despagubiri civile sunt suportate de catre acei cetateni corecti si cinstiti care isi platesc la timp taxele si impozitele locale, bani din care o parte se intorc catre cetatenii prejudiciati de hotarari nedrepte, pronuntate de magistrati care nu au nici o raspunderea pentru incalcarile legislative care le-au generat in solutionarea cauzelor din Republica Moldova.
In acest sens, pe baza normelor de reglementare adoptate in Republica Moldova, apreciez ca despagubirile civile achitate ar fi mult diminuate, in conditiile in care s-ar publica pe holurile instantelor judecatoresti, in locuri usor accesibile publicului, drepturile pe care le au cetatenii si modalitatea de a se adresa cu petitii impotriva magistratilor care se fac vinovati de nerespectarea normelor de procedura in judecarea proceselor.
Aceasta apreciere o fac in conditiile in care nu toti cetatenii din Republica Moldova au acces la internet si nici la baza de documentare legislativa, in ceea ce priveste reglementarea dreptului la aparare, in scopul realizarii apararii drepturilor, libertatilor si intereselor legitime, precum si al asigurarii accesului la infaptuirea justitiei, care presupune inclusiv accesul la petitionare impotriva magistratilor.

De asemenea, propun ca deschiderea oricarei sedinte de judecata, in vederea eficientizarii raspunderii administrative a magistratilor, sa se faca prin depunerea juramantului de catre magistrati, asa cum procedeaza si martorii care sunt audiati de instanta, sub juramant.
Dupa depunerea juramantului, presedintele de complet va enunta in sedinta publica drepturile pe care le au cetatenii de a se adresa cu petitii la CSM, in conditiile in care se considera vatamati prin nerespectarea drepturilor procedurale din timpul procesului.
In ceea ce priveste activitatea magistratilor din Romania, sanctiunea administrativa pentru statul roman, ca membru in Uniunea Europeana, este de pierdere a fondurilor europene postaderare, pe care Statul Roman, desi este in drept sa le primeasca in sustinerea de proiecte de dezvoltare intercomunitara, le pierde datorita raportului nefavorabil facut pe justitie, prin analiza activitatii de eficienta pe justitie, efectuata pentru Statul Roman de catre Comisia Europeana.
De mentionat este ca toate aceste fonduri postaderare nu se raporteaza pe buget de la an la an, ele fiind distribuite catre alte state membre UE, care in perioada de postaderare, primesc rapoarte favorabile pe domeniile monitorizate de Comisia Europeana.
Astfel, avand in vedere proiectul de tara al Republicii Moldova, de aderare la Uniunea Europeana, propun spre analiza in cadrul universitar, si de prelucrare in sistemul legislativ din Republica Moldova, a sistemului de imbunatatire si eficientizare a raspunderii administrative a magistratilor din Republica Moldova.
Propun implementarea programului de dublu grad de jurisdictie, in privinta cercetarii administrative a magistratilor, fata de plangerile inregistrate impotriva acestora, care ajung spre solutionare la inspectia juridica de pe langa Curtea de Casatie si Justitie.
Acest dublu grad de jurisdictie presupune verificarea cercetarii administrative si stabilirea masurilor fata de magistrati, dupa regula de desfasurare a unui proces de contencios administrativ.
Solutiile propuse de inspectiile judiciare pentru inaintarea sesizarilor spre competenta comisiei de disciplina, sa constituie actul procedural de deschidere a procesului, prin stabilirea partilor din proces, astfel:
-Petitionarul reclamant;
-Magistratul parat.
Comisia de disciplina sa fie reprezentata printr-unul din membrii acesteia, care sa apere interesul comisiei.

Spre deosebire de Republica Moldova, in Romania, Legea nr.317/200, republicata a CSM, este launara, deoarece nu cuprinde nici prevederea facultativa pe care o are CSM din Republica Moldova, de a invita in cadrul cercetarii judecatoresti, pe membrii comisiei de disciplina si petitionarul reclamant.

Deficiente constate in Legea 947-XIII/1996, modificata si completata, a CSM din Republica Moldova
a. nu se prevede un termen maxim, calculat de la producerea faptei imputabila magistratului, dupa caz de la data descoperirii acesteia, in care sa poata fi inregistrata plangerea, sub sanctiunea decaderii din dreptul de petitonare.
b. nu se prevede un termen expres de inaintare a plangerii formulata de catre petitionar, in fata colegiului de disciplina, ceea ce determina o tergiversare, care impiedica accesul la justite.
c. nu se prevede un termen in care colegiul de disciplina trebuie sa solutioneze plangerea formulata de catre petitionar, termen calculat de la data de inregistrare a plangerii.
d. nu se prevede ce se intampla cu plangerile formulate impotriva magistratilor, inregistrate la sediile instantelor judecatoresti, nu prevede obligativitatea comunicarii acestora catre CSM si termenul maxim de inaintare.
In lipsa acestor termene, pe care o lege eficienta trebuie sa le prevada, se remarca o ineficienta a CSM, ca organ de tragere la raspundere administrativa a magistratilor, sub aspectul tergiversarii solutionarii plangerilor, pana cand ajung spre competenta solutionare la Comisia de Discipplina, ceea ce atrage o lipsa de incredere din partea cetateanului in eficienta raspunderii administrative pe care ar trebui sa o aplice CSM.

Propuneri de lege ferenda, de imbunatatire a Legii 947-XIII/1996, modificata si completata, a CSM din Republica Moldova
a.Introducerea unui termen maxim de inregistrare a plangerii impotriva magistratului, calculat de la producerea faptei imputabila magistratului, dupa caz de la data descoperirii acesteia, in care sa poata fi inregistrata plangerea, sub sanctiunea decaderii din dreptul de petitonare;
Sub acest aspect, propun termenul de 1 an de zile, calculat de la data savarsirii abaterii, dupa caz de la data descoperirii abaterii, sau de la data ramanerii irevocabile a hotararii prin care s-a solutionat dosarul in care magistratul sau procurorul a savarsit abaterea respectiva.
Aceasta motivatie, cu referire la calcularea termenului de 1 an de la data ramanerii irevocabile a hotararii, se justifica prin aceea ca descoperirea producerii unei fapte imputabile, intra inclusiv in sfera instantelor judecatoresti ierarhic superioare, care sesizate fiind, au casat sau modificat hotararea pronuntata de catre instanta ierarhic inferioara vinovata de savarsirea abaterii.
Pe aceasta cale se creeaza mijlocul de atragere la raspundere disciplinara a magistratilor pentru cauzele care le sunt imputabile, din hotararile casate sau modificate.
Inamovibilitatea judecatorului nu trebuie sa il exonereze pe acesta de raspunderea administrativa, pentru nerespctarea normelor de procedura in judecata proceselor, precum si a savarsirii abaterilor de catre acesta.
In Romania, art.46, pct.8, din legea 317/2004, prevede urmatoarele:
„Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de la data savarsirii abaterii.”
Acest articol nu propun sa fie preluat in vederea imbunatatirii Legii CSM a Republicii Moldova, deoarece limiteaza in timp termenul de introducere a plangerilor impotriva magistratilor, sub aspectul ca, in conditiile in care un act procedural nu este comunicat in limita unui termen de 1 an catre petitionar, acesta decade din termenul de a mai formula plangere dupa acest termen, indiferent daca neluarea la cunostinta de catre petitionar nu ii este imputabila acestuia.
b. Introducerea unui termen expres pentru instantele judecatoresti si parchete, de inaintare catre colegiul de disciplina, a plangerii formulata impotriva magistratului de catre petitionar;
Sub acest aspect, propun termenul de 5 zile, dupa modelul Legii 317/2004 a CSM din Romania.
Apreciez ca se poate prelua in mod indentic, art.45, pct.5, din Legea CSM din Romania, care prevede urmatoarele:
„Orice sesizare privind activitatea necorespunzatoare a judecatorilor si procurorilor, gresit indreptata la instante sau parchete, va fi inaintata comisiilor de disciplina in termen de 5 zile de la inregistrare.”
c. Introducerea unui termen in care colegiul de disciplina trebuie sa solutioneze plangerea formulata de catre petitionar, termen calculat de la data de inregistrare a plangerii.
Sub acest aspect, propun ca termenul sa fie de 60 de zile de la data inregistrarii sesizarii la CSM, termen preluat dupa modelul Legii 317/2004 a CSM din Romania.
In cazuri exceptionale, acest termen poate fi prelungit cu maxim 30 de zile, in condiitiile in care in cauza sunt necesare a se face in cadrul procedurii de citare prealabila, de catre inspectia judiciara, verificari suplimentare cu privire la alte dosare, aflate in legatura cu subiectul de drept reclamat.
Apreciez ca art.46, pct.4 si 5 din Legea 317/2004 a CSM din Romania, pot fi preluate si introduse in Legea CSM din Republica Moldova:
„(4) Rezultatul cercetarii prealabile se inainteaza comisiei de disciplina in termen de 60 de zile de la inregistrarea sesizarii la Consiliul Superior al Magistraturii, iar in urmatoarele 20 de zile comisia de disciplina sesizeaza sectia corespunzatoare in vederea solutionarii actiunii disciplinare.
(5)In cazul in care, inainte de sesizarea sectiei, comisia de disciplina constata ca sunt necesare verificari suplimentare, desemneaza un inspector din cadrul serviciului corespunzator al Inspectiei judiciare, in vederea completarii cercetarii prealabile. Rezultatul verificarilor suplimentare este inaintat in cel mult 30 de zile comisiei de disciplina. In acest caz, termenul de 20 de zile prevazut la alin. (4) curge de la primirea rezultatului verificarilor suplimentare.”
d.Propun ca hotararea de excludere a magistratului din magistratura, ramasa definitiva prin hotararea plenului CSJ, din cadrul Republicii Moldova, sa fie validata de catre Parlamentul Republicii Moldova, de vreme ce Legea CSM a Republicii Moldova, prevede comunicarea acesteia atat catre Parlament, cat si catre Presedintele Republicii Moldova.
In aceste conditii, se creeaza un mijloc de verificare pe calea unei audiente in Parlament, a magistratului exclus din magistratura, in conditiile in care acesta reclama nerespectarea normelor de procedura, in solutionarea cauzei de catre CSM si CSJ.
Aceasta propunere se subscrie in drepturile si libertatile pe care trebuie sa le aiba un magistrat, in scopul apararii drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, avand in vedere ca functia pe care o exercita se subscrie in categoria puterii judecatoresti din stat, iar excluderea unui magistrat din magistratura trebuie analizata ca un eveniment major la nivel de stat, de vreme ce hotararile pronuntate de magistrat au putere de lege.
Aceste reglementari, preluate in parte din Legea CSM a Republicii Moldova, in forma imbunatatita, le propun si pentru Legea CSM din Romania.

Bibliografie:
1. Legea 947-XIII/1996, modificata si completata, Republica Moldova;
2. Legea 317/2004 a CSM din Romania.

Drd.Botomei Vasile 29.06.2009